Stimata prima doamna,

Eu despre cai nu stiu mare lucru. Dar putinul pe care il stiu l-am invatat cand am salvat un cal de la insetare.

Despre caii de la Letea am aflat doar ce mi-a trecut pe la ureche, caci n-am avut puterea sa urmaresc subiectul. Nu mai pot sa aflu despre fiinte care sunt omorate de alte fiinte dotate cu creier si discernamant. Imi vine sa ies pe usa si sa merg inainte, pana aud vorbindu-se alta limba in jurul meu. Macar pentru ca acolo, pe alte meleaguri, respectul primeste… respectul cuvenit.

„Prima doamna a tarii” este o institutie care in locuri mai civilizate are un cuvant de spus. Doamna in cauza este un model, ia atitudine si are o voce.

Prezenta dumneavoastra discreta in media acopera, in cele mai multe cazuri, povesti legate de cai. Am crezut ca veti fi prima voce a tarii care va interveni in sprijinul cailor din padurea Letea. Sunt contrariata si dezamagita. Pana acum erati un model de discretie, caci asta pare sa fie alegerea dumneavoastra pentru statutul pe care il aveti. De acum, va consider un model de ipocrizie si indiferenta.

Ca femeie, imi doresc sa vina ziua cand voi avea la mine in tara o prima doamna pe care sa o admir. Pana atunci, aleg modele din alte tari. Femei care stiu sa-si sustina pasiunile, sa ia atitudine si sa schimbe lucruri. Din pacate, femeia-sotia-gospodina-mama din Romania nu are aluat de prima doamna. Sau nu e incurajata sa aiba.

Cert este ca la sfarsitul acestui mesaj, dumneavoastra tot nevazuta si neauzita sunteti, iar caii tot in pericol sunt. Stimata Maria Basescu, prima doamna, sper ca pasiunea dumneavoastra sa fie mai puternica decat strategia de piar.