Trei medalii nationale. Neam de neamul meu…

 Am fost in cateva tabere memorabile si tin minte ce rau mi-a parut ca s-au terminat. Intre timp, le-am inlocuit cu cate un concurs de inot. Si de fiecare data imi pare rau ca se termina.

In weekendul care tocmai a trecut am fost in tabara numita „Campionatele Nationale de Inot Masters”, editia I. Pe principiul „viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede”, m-am inscris la 5 probe. La fata locului, caldura (30+ grade) si lipsa de antrenament m-au facut sa ma gandesc sa renunt la doua dintre ele. Carmen, Ducu si Grassa m-au incurajat sa n-o fac si le multumesc mult.

La sfarsitul primei zile de concurs aveam in buzunar o medalie de argint si una de bronz. Nu credeam ca va veni vreodata ziua sa inot la Nationale si sa mai fiu si pe podium. Exista si miracole🙂. Desi proba de 100 m spate nu este deloc specialitatea mea, am vrut sa fiu in apa cu Anca si Carmen. Iar ele mi-au daruit un moment minunat. M-au asteptat la culoar sa termin cursa si m-au aplaudat. Medalia de vicecampioana nationala inseamna, pentru mine, mai ales acest moment.

Ziua a doua de concurs a venit cu mai putin soare si cu celelalte doua probe. Cea mai frumoasa a fost cea de 100 m bras, unde incurajarile colegilor au facut (din nou) diferenta. Oboseala m-a batut pe umar din prima lungime, dar „hei, hei, hei” m-au facut sa zambesc catre cea mai tare galerie. Si mi-au dat aripi. Finalul a fost cu strigate si aplauze, iar asta a facut ca bronzul obtinut sa fie nepretuit🙂.

Timpii sunt si mai buni si mai slabi, fata de alte concursuri. La unele probe am adaugat niste secunde, dar vorba lui Gabriel, asta inseamna ca pot mai mult😀. Cel mai important este ca am inotat toate probele. La cele de 50 m am iesit pe 4 si pe 5, dar nu am fost ultima😉.

Au fost in apa oameni care au traversat un ocean pentru a concura (desi accidentati), oameni care n-au mai concurat de 40 de ani, sportivi care au redevenit campioni dupa 25 de ani, concurenti care abia stiau sa inoate anul trecut. A fost un concurs cu 170 de castigatori.

Daca nu exista inot la nivel Masters, trebuia inventat. Ma uit la poze si deja imi vine sa imi fac bagajul pentru urmatoarea tabara. Pana la editia 2012, luam locurile, start!

(paparazzi de serviciu: Laura, Nicole, Eniko, Silvia, Ioana, Silviu, Bogdan. Multumesc mult si scuze celor pe care i-am uitat).

Etichete: , , , , ,

Un răspuns to “Trei medalii nationale. Neam de neamul meu…”

  1. rozario Says:

    „Surfing the Internet”:
    Cautind ceva despre inot am dat de blogul asta. Unde pot citi mai mult despre aceste Masters din 2011. Nu ca m-ar interesa sa concurez-am 63 de ani si locuiesc in US- dar asa, ca amintiri…
    Si cine e fata care scrie / Unde a facut inot (club, antrenor)?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: