rugby, da’ cu fata umana

„O padure de barbati, care nu pot fi blocati” s-au adunat iar la turneul IRB Nations Cup. Ai nostri au dat piept si placaje cu selectionata regionala a Africii de Sud, in a doua zi de competitie.

Au condus, au fost condusi, au pierdut in final, dar sunt ai nostri! Dupa meci, neavand la mine tricolorul ca sa stiu evidenta autografelor, am zis sa fiu sigura ca am de la Marius Tincu, chiar si de doua ori. In timp ce imi semna, mi-a multumit ca am venit la meci. I-am multumit si eu ca ne dau motive sa venim si i-am urat bafta la Mondialele din Noua Zeelanda, din septembrie. Atunci, omul Tincu mi-a zis ca se teme de cutremurele de acolo si ca spera sa nu aiba probleme din cauza asta. Pe langa pericolul unui seism de 6-7 grade, meciurile cu Anglia si Argentina nu prea mai par grele, ma gandesc.

In timp ce vorbeam, incepuse sa picure. Tot el ne-a zis sa mergem in tribuna I daca ploua, ca nu e nicio problema. Romania a avut al doilea meci al zilei, cu tribunele pline. La al treilea meci, am fost dezamagita sa vad ca lumea pleaca. Dar a fost si bine, ca am avut toti loc la tribuna acoperita. A plouat zdravan, iar Namibia si Portugalia au jucat frumos, deci au meritat de doua ori aplauze.

Ai nostri Stejari au stat la ultimul meci. Tot in tribuna acoperita, la stanga si la dreapta mea :D. Cu copii, familii, prieteni. Vazuti de foarte aproape, oamenii astia sunt mari! La propriu. Si modesti si prietenosi cu fanii. N-am vazut vreunul sa refuze o poza cu vreo droaie de copii sau sa dea mana cu cineva.




Etichete: Africa de Sud, IRB Nations Cup, Marius Tincu, Namibia, Noua Zeelanda, Portugalia, Stejarii